The Corner of my Mind

Via Alexis: Ce vreau de la Mos Craciun pentru industria muzicala romaneasca?
Raspuns: Evolutie si inspiratie.

Saptamana asta sunt confuza. Habar n-am de ce, dar e o stare asa de… high cumva. Ascult chestii pe care le-am ignorat mult timp. Se intampla lucruri. Si mie imi lipseste coerenta in idei la momentul asta mai mult decat de obicei. (woosh)

Are cineva? Cum se da asta? La litru, la kil??? Si cat costa? Da’ daca nu imi place pot sa o schimb? Are garantie? Pe ce termen? Si daca mi-o dati expirata, imi primeste OPC-ul reclamatia?

Asta a fost din strafundurile tenebroase ale creierului. Cred.

Sa ascult mai des muzica
Sa ma uit la mai putine seriale
Sa citesc mai mult
Sa fumez mai putin, pana la deloc
Sa nu mai beau atat de multa cafea (au!)
Sa zambesc mai mult
Sa imi gasesc locul
Sa nu mai mut mobila
Sa spun mereu ce gandesc
Sa gandesc mai bine
Sa nu mai fiu in contra-timp cu diverse chestii
Sa nu fiu paranoica
Sa iau masa in fiecare zi mai mult de o data
Sa dorm suficient
Sa fac
Sa dreg
Sa
Pun
Punct

Din primăvară mi se spune tot mai des că “nu e ca-n filme”. Prima dată mi s-a spus legat de un domeniu pe care nu îl cunosc, în care nu am lucrat şi pe care aveam tendinţa să îl idealizez, sau poate îl vedeam prea urât. Nici acum nu ştiu în ce sens nu e ca în filme.
Pe de altă parte, am planuri de viitor, mai exact profesionale. Mi-am stabilit nişte ţinte pe care le pot atinge în timp, cu multă muncă, renunţări la serile leneşe în care mă uit la seriale idioate, nopţi pierdute la o bere, etc. Renunţarea la chestiile astea este relativ uşoară. Restul vine de la sine.
Cel puţin trei persoane care au auzit ce planuri am mi-au spus că nu e ca- filme. Şi chestia asta mă calcă pe nervi, pentru că e confuză. Eu nu mi-am făcut planurile după filme, sau cărţi. Ştiu ce nu îmi place. Orice altceva este OK. Prin urmare, din tot ce este OK am ales ce aş putea face pe viitor, am calculat diverse chestii. Am tras o concluzie. Acţionez în consecinţă.
Diferenţa între cele două situaţii este enormă. Că un domeniu de activitate este altfel de cum îl vedeam eu, este una. Dar să îi spui unui om că planurile lui de viitor sunt science fiction este cu totul altceva.
Acuma stau şi mă întreb cât de plictisiţi sunt oamenii din jurul meu. Oare ei s-au zbătut să obţină ce voiau şi nu le-a ieşit, motiv pentru care mă avertizează că aş putea avea mari dezamăgiri? Sau poate vorbesc în necunoştinţă de cauză/persoană/domeniu… Oricum, ceva sigur e ca-ntr-un anume soi de filme.