The Corner of my Mind

Cu riscul de a deveni penibilă, voi continua cu tema oamenilor de rahat care suntem. Pentru că nimic nu este mai urât și mai tragic decât moartea copiilor, nu mai vorbim de sinucidere.
După sinuciderea copilului “emo”, toată lumea a venit cu idei şi păreri. Că e muzica de vină, că profesorii şi părinţii, că anturajul.
Vă zic eu cine e de vină. TOATĂ SOCIETATEA! Pentru că suntem consumerişti, pentru că muncim ca să AVEM, pentru că vrem STATUT SOCIAL, pentru că facem copii de plictiseală sau ca să arătăm că putem, pentru că nu ştim ce să facem cu ei după ce au venit pe lume.
Pentru că responsabilitatea începe de la 18 ani (legal) şi fiecare dintre noi are o contribuţie la lumea deprimantă în care copiii se sinucid, pentru că ne doare pe toţi la bască de gunoaiele pe care le aruncăm pe stradă, de femeia gravidă cu 5 sacoşe în mână pe care nu o ajutăm că e penibil, pentru că babele şi moşii trag ţara în jos, scuza noastră ca să nu îi ajutăm când au nevoie sau să le dăm locul în troleu. Pentru că e mai trendy să mergi în mall şi să îţi vopseşti părul violet cu două milioane, pentru că e mai cool în club decât să ajuţi un copil să traverseze pe la trecere, pentru că ne grăbim la volan şi nu avem răbdare ca baba Leana să treacă strada sau să urce în autobuz. Pentru că ne cunoaştem de luni de zile, frecventăm aceleaşi locuri, iar când ne vedem pe stradă nu ne salutăm. Pentru că suntem imuni la orice dovadă de omenie, dacă nu e cineva pe zonă să vadă ce faptă bună am făcut noi. Pentru că mereu găsim o scuză şi un vinovat, niciodată în persoana noastră, în nepăsarea de zi cu zi, în lipsa de suflet.
Dacă tot trăim fiecare numai pentru sine şi pentru cei 60 de metri pătraţi din jurul nostru, hai să ne întoarcem la legea junglei. Hai să fim lupi, rechini şi şacali. Că de asta avem minte, de asta am umplut planeta asta: pentru ca după milioane de ani de evoluţie să fim nişte animale.

O idee, despre cum văd unii copii lumea. Poate insensibilii câştigă un strop de perspectivă: