Nu știu ce m-a apucat, dar așa nu am mai avut mare chef de scris în ultima vreme… Nah, căldurile astea infecte. Sper totuși să mă (re)apuce creația. Și asta cât mai curând, pentru că mă plictisesc și eu să vad că nu mai e nimic nou be blogul ăsta.
Mda, blogul meu un e un sărac. Dar, nu face nimic. Sper că muzele dau inspirație pe credit 
Pentru această zi am cât
eva probleme, după cum urmează:
- Neuronul Șturlubatic este fiert, dar fericit, că așa e el, relativ inconștient
- Îmi e ciudă pe Vânt că nu vrea să sufle, și dacă îl apucă vreun fel de conștiinciozitate e tot degeaba, pentru că și el e încins;
- Ploaia este o tâmpită, așa cum am susținut în discuții particulare de mai multe ori și nimeni nu mă crede. Dacă nu este o tâmpită, cum se face că nu își găsește drumul și către meleagurile în stadiu extrem de uscăciune, să arunce măcar câțiva stropi și pentru mine și alți cartofi copți?!
<————- Din amintirile unui Lumix
P.S. Nu mi-am găsit iaurt Napolact cu dulceață de trandafiri 
Marii, Mariane, Mariani , și similare :D, vă doresc răcoare și ăl mai tare vichend. Și ce altceva mai mai vreți voi. Și gata, că nu știu să mă manifest la astfel de ocazii … încă. Promit să învaț 
Documentarul “Where in the World is Osama bin Laden”, regizat de Morgan Spurlock, un om relativ normal şi de rând. Este făcut cu umor, dar, dacă faceţi abstracţie de el, veţi auzi opinii despre fundamentalismul islamic, despre Osama, despre faimosul Război împotriva terorii, despre conflictul israeliano-palestinian, despre politica externă a SUA de la evrei şi musulmani, şi nu de la cei care locuiesc în State. Îl recomand călduros, merită să vă pierdeţi un ceas şi jumătate, chiar dacă Morgan nu îl găseşte pe Osama.
Filmul se poate găsi pe la Amazon, dacă sunteţi şmecheri şi costă doar vreo 17 dolari fără taxa de livrare. Pentru trailere, mergeţi aici (răbdaţi reclamele :/).
Vizionare plăcută!
Ora 06.06, 19 grade Celsius, câte un camion mai destoinic pe drum şi apă rece pe conducta de apă caldă.
Asta din cauza faptului că azi e marţi?
Later edit: Hai că pe la 6.15 s-a trezit şi apa caldă :D, s-a făcut şi cafeaua, deci am toate premisele ca să mă simt bine azi. Ceea ce vă doresc şi vouă.
Am văzut ieri reclama la berea Stejar. Aia cu căţelul nesimţit care… ca orice căţel lângă un pom are o treabă. Mi-a plăcut stejarul în mândria şi umorul lui.
Deosebit - “Căsătorii aranjate”, în care o evreică ortodoxă se împrieteneşte cu o musulmană de vârsta ei, pentru că în relaţia lor a primat calitatea umană, nu “tradiţia”.
Excepţional - “Casa de lângă lac”, pentru că nu i-am văzut finalul. Oare merită să stric o experienţă grozavă din dorinţa de a şti cum se termină? Eu cred că mai bine las misterul să mă perpelească. Da. Cred că aşa voi face. Să fie ca un vis din care nu îmi amintesc tot, doar ce e frumos.
Mda, mai e şi “Pride and Prejudice”, ala cu Wynona. Am reuşit să îl văd de la un capăt la altul pentru prima dată şi mi se pare cel mai penibil happy-end ever. În viaţă nu-i ca-n filme. Dar mă oftic pentru “La răscruce de vânturi” că nu pot înţelege oamenii dezaxaţi ca Heathcliff, care vor să se răzbune pe copii pentru păcatele părinţilor sau ce dracu’ probleme psihice avea că n-am vrut să pricep.
Asta a fost pe scurt duminica mea.
Și cu un picior defect.
Joi seara, pe la 19.00, după încă o tură de compulsive shopping la Librăria Mihai Eminescu din buricul Bucureștilor, Neuronul Șturlubatic trebuia să bea o bere cu o anumită doamnă. Locul întâlnirii era la TNB, normal. Și cu căștile în urechi ne plimbăm, eu și numitul neuron, către intrarea la Punctul 0 (a.k.a. pasaj Universitate care arată de zici că a dat Bomba în el). La capul treptelor, un el ține în brațe o ea care ori râdea de nu putea sta în picioare ori plângea de îi sărea cămeșa. Anca este furată de acest enigmatic moment, timp în care Neuronul Șturlubatic preia controlul și zice în esența lui că ar trebui ca ochii Ancăi să arunce o privire peste intersecție la treptele TNB să vadă dacă a sosit doamna cu pricina.
Și am căzut. Fix în fund, ca un copil de doi ani care abia învață să meargă. O popică măzărică pica-n cur șiiii… înjură autoritățile responsabile de treptele care ne duc în zona crepusculară a faimosului pasaj. Cât despre ridicat, greu după destulă vreme… Înjurăm autoritățile pentru că e vina lor! LOL! Mereu sunt de vină alții, dar eu și Neuronul calculaserăm cam ce pași trebuie să operăm pentru a călca în siguranță pe treptele alea fără să ne uităm la ele. Doar că minunatele calcule porneau de la premisa greșită că treptele au toate elementele la locul lor, nicidecum că una dintre ele ne va întâmpina cu o mare (de fapt nu chiar așa de mare) groapă în care am aterizat cu piciorul stâng, pe cant, și am făcut ceea ce pare o entorsă sau o întindere :). Tare!
Acuma, treaba e amuzantă, pe bune. Pentru că sunt printre puținii oameni care au căzut într-un astfel de hal înainte să bea berea. Logic era să se întâmple după bere, nu? Eh, așa pățești când ai un singur neuron și ăla hazliu. Măcar dacă apucam să beau berea aveam o scuză :)). Uite așa am rămas în istorie ca nătânga care pică nu după, ci înainte de a bea o.0.
În încheiere aș dori să precizez că deși aveam o față chinuită și mă țineam de piciorul proaspăt defectat nici unul dintre cei patru-cinci oameni care au trecut pe lângă mine nu mi-a întins o mână pentru a mă ajuta să mă ridic. Cu fix două zile înainte, o fatucă de vreo 13 ani a picat cu rolele în mijlocul drumului. A trebuit să mă cert cu ea ca să o ajut să se ridice pentru că fata, fiind jenată de trânta excepțională, o ținea langa că se poate ridica singură - chestie evident falsă. Argumetul câștigător: ”termină cu prostiile, dă-mi mâna să te ridic pentru că ești în mijlocul drumului și te poate lovi o mașină dacă nu te vede șoferul”. S-a ridicat cu greu, cârca se resimțea. În cazul ei, dintre groaza de oameni care trecea, s-a găsit unul să o ridice. Ea a fost mai norocoasă.
Învățături: Buturuga mică răstoarnă c*rul (a se pune vocala după caz) mare. Facerea de bine NU e f***** de mamă, pentru că te simți bine cu tine însuți/însăți după o faptă bună, chiar dacă ai făcut-o cu forța. Și în mod sigur, ”what goes around comes around” numai dacă e de rău. Când e de bine stă unde s-a dus. Neuronul Șturlubatic OVER and OUT! Să aveți un vichend grozav!